Alexandru „Dudu” Frim

Alexandru „Dudu” Frim este fiu al unui ofițer superior şi descendent al domnitorului Al. I. Cuza. Absolvă liceul „Ferdinand” din Bacău, iar în 1926 se înscrie la Universitatea Politehnica din București. În 1931 primeşte o bursă la Şcoala de aviatie „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa.

În 1934, câștigă Campionatul Mondial de bob de la Egelberg, în Elveţia.

În 1937, Frim ia parte la numeroase concursuri, printre care și Concursul Internaţional al Micii Antante, la care primește cupa pentru cel mai tânăr concurent, iar, în 1938, ocupă locul al treilea la Cupa „Mircea Cantacuzino”.

Absolvă Şcoala de perfecţionare de la Buzău ca pilot de vânătoare şi bombardament. Din 1938, este pilotul de încercare al IAR Brașov, iar în 1939 câștigă Cupa Aeroclubului Brașov, precum și Marele Premiu al Aviației.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Frim doboară un avion B-17 (supranumit și „Fortăreața Zburătoare”), fiind decorat pentru aceasta cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”, clasa cavaler.

Este arestat în 1950, fără a fi judecat sau condamnat în vreun fel, în baza unei Decizii ministeriale. Nu reuşeşte să afle motivul – de-a lungul anilor de detenţie în lagărele comuniste, spunându-i-se doar că e o pedeapsă administrativă pentru reeducare.

Pe la începutul anilor 1980 umblă, cu manuscrisul unei lucrări intitulate „Pe aripi, pe roţi şi patine”, în căutarea unui editor. Din păcate, nu se știe care a fost, până la urmă, soarta acelui manuscris după moartea lui Frim.